#rapsodie

te-aș fi ferit de toate relele lumii
doar ca să-ți văd tristețea cu iz
de bitter suedez cum pleacă, vălul
greu al durerilor mute
cum îți limpezește privirea.

te-aș fi lăsat să mă cunoști
chiar și-n dimineți leneșe, albe,
în care-mi arunc ochii pe volumul de poezii
de pe noptieră înainte
să adorm la loc între
două frânturi de realitate difuză,
două vise, două coșmaruri calde

te-aș fi lăsat să te apropii fără teama
c-ai să-mi greșești la un moment dat.
aproape, mai aproape, tot mai aproape, hai,
pierde-mă într-un zâmbet și uită-te
să vezi cum înfloresc când mă privești
în ochi.

dacă nu m-aș fi grăbit să caut
ceea ce nu se poate găsi aș fi vrut
să-ți mângâi degetele în timp ce răsare luna,
dar am găsit ceea ce nu se poate căuta
ca-ntotdeauna,
înșiruire de nu și de stări maniacal-euforice
lumea asta mică e prea mare pentru un noi,
iar mie n-are să-mi zică nimeni de ce.
azi
încă aud sunet de sticlă spartă când știu
că urmează să doară iarăși sufletul

#reluare

luna e locul de unde
bunicile ne țin de mână peste timp
atunci când simt că ne e teamă,
nopțile
în care somnul nu-i decât un pește

pământul e un podium uriaș,
impunător, unde defilăm toți
în același timp cu poveștile noastre,
copii în corpuri prea mari pentru noi,
copii pierduți care strigă, dansează și vor
să-ți arate, fiecare din ei,
că povestea lui, a lui și doar a lui,
e cea mai mișcătoare dintre toate.

timpul e un uriaș indiferent
care se uită la noi și râde.
nu vindecă
nimic, doar ne lasă
rănile să prindă cicatrici
și aruncă peste ele ironic praf,
adevăratul praf de stele,
uitarea.

dragostea e acel ceva
de dincolo de mintea omului,
o punte-ntre aici și lună,
singurul
lucru fără de care nu se poate trăi.
putem exista fără dragoste o viață-ntreagă,
de trăit
începem doar abia când
o găsim.

#apoteoză

timpul trece,
filă după filă
tic-tac,
eroare.

o noapte, două nopți.
o lacrimă, două lacrimi
grandoare.

un an, doi ani, jumătate
povestea bântuie lumea,
metastază.

o încercare, două-ncercări.
remușcarea colaborează cu speranța,
lumea se-ntoarce pe dos,
apostazie.

o atingere, două atingeri.
un infinit de atingeri, pielea
mijloc de comunicare inter-spirit.
opulență.

un sens. atât.
un singur sens pe care
se plimbă-n voie dorința.
dorința precede-n pași de dans Ființa.

o plăcere, două plăceri,
căutare onest-a plăcerii
libere de vinovății.
relaxare.

un bărbat, doi bărbați,
nostalgie.
dorul de-a te simți dorită.
revoluție.

o dimineață, două dimineți,
lipsă.
lipsa durerii din piept
ce te-anunță.
uitare.

un vis, două visuri,
moliciune.
absența încordării toropește.

un păcat, două păcate, șirag
al vinilor închipuite
ce nu mai sfârșește.
aroganță.
amintirea ta nu mă mai privește.