Sunt pasari ce se dau ranite
Ca sa primeasca atentie.
si oameni ce-ti cer atentie
Ca sa-si oblojeasca ranile.
Tu de care zici ca esti?
Din lumea unde copacii
Isi cauta de zor radacinile
Umbland cu capu-n umbrele ceresti,
Mascand nefericirile nalucii
Si umbland toti ca naucii
Eu imi caut radacinile
Raspandindu-mi varfurile-nveninate
Ale coroanei ce strapunge norii
Si…inca!! te mai astept.
Pictez litere-n absenta,
Ca sa resimt trecerea
Vremii peste mine mai usor,
Pana-n clipa-n care, istovit,
Vei regasi drumul tau spre..
Nu spre mine, cum ai putea crede,
Ci doar spre Sinele de-odinioara
Zavorat intr-o camera goala,
Prizonierul mintii intr-o lume
de sacali si broaste.
De-acum eternitatea tace,
Domolita de vaietele nebuniei
Ce se cere cu-n egoism rapace
Eliberata; maica a stihiei
Ma uit in crapatura pamantului,
Cum se uita cadana in oglinda.
Iar gandul ca, intr-o tinda
Candva ceea ce-am cautat mereu,
Intinde aripi largi imaginatiei, abisului
Numai c-astea nu-s aripi de inger,
N-au sclipirea diamantelor in soare,
Si nici moliciunea aspra a zapezii.
Nici de diavol nu-s, caci n-au
Incandescenta focului sublim; ele nu tenteaza.
Sunt aripi de plumb, ce-abia le car.
Pe ele zac gravate biete cuvinte,
Ce, pare-se, le-as fi primit in dar,
Dar de-s blesteme sau rugi sfinte
habar n-am.
Stiu doar ca exista,
Ca sfarsesc in lame ascutite de cutit,
Iar daca voi nu le vedeti,
Pe mine ma misca, de credeti,
Ca un papusar papusa-i trista,
Ca cel ce se simte constrans,
Strans cu usa;
si-i Sfarsit…
