tot ce vrei e de partea opusa
a fanteziei, a linearului, a disperarii.
a trecut de mult gardul fricii
si hoinareste mut pe taramul
pitit in umbra sarmelor ghimpate
poti avea tot ce vrei,
dar asta e doar ce-ti zic ei.
si poti avea tot, orice, dar…
stii ce vrei?
intreb si eu si zic sa
te feresti cat poti de zei
claditi din minciuna si chirpici
ce s-au spoit cu auriu si se vad zmei.
de le dai timp, nici colb nu ramane din ei…
pare frumos, dar adevarul nu-i aici.
poti fi cine vrei, adica oricine,
dar e si aici o intrebare:
ce stii despre tine?
una din marile-ntrebari,
de n-ai grija la nuante,
o sa te trezesti sub un curcubeu de sperante
poti fi ce vrei, asa se spune,
d’aia sufletul meu tot umbla prin lume.
tot d’aia te uiti la mine de parca
sunt Frida Kahlo la crasma din colt, direct de pe Arca.
umblu si tot umblu, din noaptea fara nume,
eu nu sunt nici vorba, nu sunt nici pronume.
sunt tot ce-am vrut,
dar nu-nseamna nimic,
sau nu mare lucru de cand s-au risipit
in penumbra de rascruce acei ochi
ce ma priveau jurand ca nu se vor duce,
la gramada cu promisiunile unui timp pierdut
puteam fi tot ce vreau,
asa ca m-am decis sa fiu eu.
pare putin, trist, dezamagitor,
dar nimeni n-are sa traiasca-n locul meu;
cata vreme respir si simt, am valente de zeu.
daca pot fi orice,
voi fi emotie pura.
necenzurata, muta, dura
ca aerul muntelui cand iei prima gura.
abia asta e ce da dependenta,
si cand nu exist te duce-n prag de dementa.
tot ce vreau e ludic, intens, n-o sa neg esenta,
nu cata vreme asta i-ar periclita existenta
tot ce vreau pot sa fiu si nu-s.
caci la tot ce vreau se ajunge-n doi
iar oameni vechi n-o sa ma-nvete drumuri noi.
eu vreau drum nou, vreau sa ma-nveti,
si-apoi sa-mi dai drumul inapoi in lume.
nu te speria, pastrezi o parte din mine
si poti oricand privi cum ma gasesc
si regasesc umbland mereu pe-alte carari,
mica Alice din nicaieri, cu ceva mai multi de ieri
in plus la numarare. si, sa vezi eroare:
tot ce-am vrut m-a facut prea mare,
sa pot, de vreau, sa ma suprim.
ma porti la gat, asa pot fi putin,
altminteri orice-i mic e chin.
pot fi orice, asa ca-s eu
nu o regret, nu zic ca-i rau,
dar se dilata spatiu-n jurul meu
si, uite, vad cum se latesc peretii
cei albi de spaime-n gerul diminetii.
sunt tot ce n-ai habar ca vrei,
pierduta-n asteptarea cetii.
astept sa ma gasesti, sa-mi vezi
tactil cealalta perspectiv-a vietii.
de pot fi tot ce vreau,
raman ce-mi sunt,
caci mi-s destul, pe drept cuvant.
sunt eu cea care sunt, pot fi
a lui, a ta si a oricui
sau pot ramane-a nimanui
si viata tot nu va durea
caci mai intai de toate-am fost a mea
iar asta stiu ca nu se va schimba
nici cand pe trupu-mi vested o sa port pamant,
caci am trait si-am hoinarit ca mine;
eu cea care sunt. si-am insirat
cuvant dupa cuvant intr-un colier.
e-averea mea, esenta-mi diluata
ce-o las oricui prin testament in vata
sa-nsire amintiri de nopti de vara
dureri plimbate-n lung si lat
de impletit cu sfoara.
